Scoruşul negru este un arbust longeviv, rustic, care creşte sub forma de tufă de înălţime medie (1,5-2 m). Înfloreşte în luna mai, florile sunt albe şi apar înaintea frunzelor. Scoruşul negru are o capacitate mare de adaptare la diferite condiţii de climă şi sol, fiind rezistent la boli, îngheţ, temperaturi negative de până la – 30…- 40°C, halte de steril rezultate din exploatările miniere. Poate fi folosit pentru perdele de protecţie de-a lungul căilor de comunicaţii, dar şi în scop decorativ în parcuri sub formă de garduri vii.
Pentru a obţine un efect decorativ deosebit, dar şi pentru o producţie bună de fructe, scoruşul trebuie plantat în zone însorite, cu multă lumină, fiind autofertil.
Datorită florilor albe şi frunzelor de un verde lucios, care toamna devin roşiatice scoruşul poate decora grădina o perioadă lung de timp. Fructele, bace mic rotunde, se coc în luna august, căpătând o culoare negru-violet, cu pulpa bordo închis. Ele nu cad, rămân pe tufă până toamna târziu.
Înmulţirea scoruşului negru se realizează prin butaşi lemnificaţi de 15-20 cm recoltaţi toamna, prin marcotaj muşuroit, prin altoire pe scoruş sălbatic (păsăresc) sau prin seminţe. Este o specie uşor de întreţinut, iar tăierile de fructificare şi regenerare se efectuează periodic pentru a menţine un echilibru între lemnul tânăr şi cel bătrân.
Un arbust matur poate produce între 5 și 14 kg/tufă. Din fructe se prepară: suc, ceai, dulceaţă, băuturi alcoolice. Fructele de scoruş negru sunt extrem valoroase prin conţinutul ridicat de coloranţi naturali, antioxidanţi (de 15 ori mai mult decât afinele, merişorul sau rodiile), vitaminele A, B2, C, P (vitamina P ajută la fixarea vitaminei C în organism şi se găseşte de 5 ori mai multă decât în struguri), acid folic şi minerale (fier şi iod). Conţine de asemenea flavonoizi, catehine şi antocianine, care nu pot fi înlocuite de un alt produs sintetic.
Fructele de scoruş negru pot normaliza metabolismul glucidic la cei cu diabet zaharat, reglează tensiunea arterială, au un efect hepatoprotector şi gastroprotector, cu un pronunţat efect antiinflamator, activitate bacteriostatică pentru Staphylococcus aureus şi Escherichia coli şi o activitate antivirală pentru virusul gripal de tip A.