Efectuarea tăierilor în plantațiile de afin

După plantarea la locul definitiv, inter­venţiile asupra plantelor au ca scop for­marea în timp cât mai scurt a unor tufe viguroase, cu suficiente tulpini fructifere. Astfel tulpinile se scurtează la 3-4 muguri pen­tru a provoca formarea de creşteri noi în zona bazală. Din aceste creşteri se for­mează scheletul tufelor cu 5-6 ramuri de bază.

În anul al doilea toate creşterile viguroase se scurtează pentru stimularea ramificării, cu jumătate până la o treime din lungime. De asemenea, şi lăstarii bazali care completează numărul necesar de tulpini se scurtează în vederea ramificării. Se recomandă să se realizeze o dispunere etajată a producţiei de fructe pe etaje situate la înălţimi diferite: primul etaj cuprins între 30 şi 60 cm înălţime de la sol, al doilea de la 60 la 100 cm, iar cel de-al treilea între 100 şi 150 cm.

În perioada de fructificare deplină a afinului se aplică tăierile de rodire care au ca scop menţinerea unui echilibru între creştere şi fructificare, respectiv obţinerea de lăstari anuali bine dezvoltaţi şi o încărcătură moderată de fructe, pentru că soiurile de afin au tendinţa de supraîncărcare cu rod în detrimentul creşterii vegetative şi a mărimii fructelor. În această etapă se fac tăieri care au ca scop reducerea sau îndepărtarea ramurilor fructifere debilitate care produc fructe mici şi nu mai au creşteri vegeta­tive. Astfel la fiecare tufă se opresc câte 2 lăstari bine dezvoltaţi, crescuţi din zona coletului pentru înlocuirea tulpinilor degarnisite.

În plantaţiile de peste 10 ani, tăierile se aplică atât pentru normarea încărcăturii de fructe şi a mărimii acestora, cât şi pentru regenerarea tufei. Tulpinile îmbătrânite se taie în cep de la suprafaţa solului şi se lasă să crească tulpini din zona coletului pentru a obţine în final o plantă complet întinerită.