Întreţinerea şi tăierea plantelor ornamentale!

Un bun moment de tăiere este atunci când planta înmugureşte sau când lăstarii sunt deja formaţi. Dacă se taie prea devreme, atunci planta va îmboboci foarte repede, şi va fi nevoie de încă o tăiere. Dacă se taie prea târziu, atunci lăstarii şi florile sunt înghesuite şi se dezvoltă foarte slab. În funcţie de soi şi specie, tăierea se realizează în momente diferite.

Cimişirul îmboboceşte destul de devreme şi astfel poate fi tăiat pentru prima dată în luna mai. După puterea de creştere a plantei poate fi necesară o a doua sau a treia tăiere. Ultima tăiere trebuie să aibă loc la sfârşitul lunii septembrie – începutul lunii octombrie.

La speciile de pini perioada de tăiere este foarte redusă. În funcţie de varietate, mugurii („lumânările”) sunt tăiaţi de la începutul până la sfârşitul lunii mai, imediat după ce şi-au atins lungimea, dar înainte de dezvoltarea completă a frunzelor (acelor) tinere.

Plantele sunt sensibile la radiațiile ultraviolete. Acest lucru este important de cunoscut, cu atât mai mult pentru plantele la ghiveci, atunci când sunt scoase din locurile de depozitare peste iarnă. Dar şi după tăierea gardului viu sau a arbuştilor ornamentali, frunzele şi lăstarii, care până în acel moment au stat în umbră, pot fi expuși direct la soare. De aceea, gardul viu şi arbuştii nu trebuie tăiaţi pe timp de soare puternic. La arbuştii foarte sensibili trebuie instalate, după tăiere, sisteme de umbrire.

Tăierea de creştere

Formele simple de ”coroană”, precum forma sferică sau forma ovală, sunt de obicei realizate fără elemente ajutătoare, cu mâna liberă. Pentru a crea însă o formă ca atare, este nevoie de multă răbdare şi un ochi format. Lăstarul axial de la trunchi poate fi legat de un băţ de lemn pentru a sta drept.

La modelarea arbuştilor trebuie adesea legate de ramuri şabloane sau beţe. Pentru lăstarii tineri se foloseşte rafia naturală. Acest material se prelucrează uşor şi se degradează de obicei într-un an. Atunci când lăstarul legat devine mai gros, rafia naturală se rupe de la sine. Aţa şi rafia sintetică, dacă sunt utilizate, pătrund de obicei, în lăstar, astfel că acesta, fiind firav, se va rupe la vânt. Toate locurile de legătură trebuie verificate cel puţin o dată pe an.

Tăierea de întreţinere

Dacă s-a format un arbust ornamental într-o anumită formă, prin efectuarea tăierilor de creştere sau s-a procurat unul deja modelat, atunci acesta își păstrează aceeaşi formă prin aplicarea măsurilor de întreţinere specifice.

Pentru a păstra forma de conducere, trebuie lăsat să se formeze cât mai puţin lemn nou posibil. Câţiva milimetri sunt de multe ori suficienţi. Imediat ce lăstarul se dezvoltă în primăvară sau vară timpurie, atunci va fi înlăturat prin tăiere.

La tăiere se face adesea greşeala ca părţile plantei mai puternic garnisite să fie mai puţin tăiate, iar cele mai slab dezvoltate, să fie tăiate mai mult. Pentru o tăiere corectă trebuie procedat exact invers. Acolo unde planta se dezvoltă mai puternic, lăstarul trebuie tăiat cât mai mult posibil, iar în partea de jos a plantei, mai slab, mai ales acolo unde se pot forma goluri. Aşa se poate obţine echilibrul proporţiilor. Dacă se procedează altfel, planta devine încărcată la vârf, iar părţile inferioare vor deveni rare şi veștejite.

Tăierea de regenerare

O tăiere de regenerare este efectuată de obicei la gardurile vii îmbătrânite, prea mari sau deformate. Pentru aceasta, plantele vor fi tăiate la 10-20 cm deasupra solului. Aici trebuie luat în considerare faptul că doar puţine feluri de arbuşti suportă acest tratament radical. Dacă planta a fost tăiată ca ciot, atunci trebuie ales un lăstar de mijloc dintre noii lăstari şi, prin legarea la un băţ de bambus, trebuie îndreptat.

La gardul viu care nu se dezvoltă foarte mult, se poate tăia o parte, iar după un an, când aceasta s-a dezvoltat din nou, se va tăia cealaltă. Tisa, cimişirul şi carpenul suportă o tăiere drastică. În ceea ce priveşte tuia sau chiparosul, o tăiere de regenerare nu este indicată, deoarece aceste plante se dezvoltă puţin sau deloc din lemnul bătrân.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*