Vinetele sunt plante termofile, cu cerinţe diferite faţă de temperatură în funcţie de faza de creștere. Pentru germinaţia seminţelor temperatura minimă trebuie să fie 15-16°C. Germinaţia are loc după 25 zile. Temperatura optimă este 24-30°C, iar germinaţia are loc în 15 zile. Noaptea, temperatura nu trebuie să scadă sub 16°C. Până la plantare se asigură o temperatură optimă de 22-24°C în zilele însorite şi 19-21°C în zilele noroase. De la plantare până la recoltare, temperatura optimă este 23- 26°C.
Specia are mari cerinţe faţă de lumină. Nivelul minim de iluminare este 8.000-10.000 lucşi, iar optimul este 30.000-40.000 lucşi. Lumina insuficientă influenţează negativ formarea şi legarea florilor.
În faza de răsad, trebuie să se evite udatul în exces pentru a nu favoriza apariţia agenţilor patogeni specifici acestei perioade. Se recomandă udatul dimineaţa, urmat de aerisire prelungită, iar umiditatea optimă relativă a aerului este de 70-75%. După plantare, nivelul optim al apei din sol este de 80-90% din capacitatea de câmp a apei, iar umiditatea atmosferică, 70-80%.Insuficienţa apei din sol, determină căderea florilor şi chiar a fructelor formate.
Pentru eficientizarea culturii de vinete, se recomandă răsad altoit pe portaltoi rezistent la bolile de sol, cu vigoare mare şi rădăcina puternică. În sere şi solarii se recomandă palisarea plantelor pe verticală, pe două – trei braţe. Se îndepărtează copilii şi frunzele de pe tulpina principală de la nivelul solului până la prima inflorescenţă. Palisatul şi copilitul nu este obligatoriu la culturile din câmp.
Vinetele preferă solurile cu textura mijlocie, bogate în humus (6-8%), cu pH neutru sau uşor acid (5,5 – 7). Având o vigoare mare, plantele au nevoie de o foarte bună aprovizionare cu elemente nutritive. Reacţionează foarte bine atât la îngrăşămintele organice, cât şi la fertilizarea cu azot, fosfor, potasiu, precum şi microelemente, cum ar fi: magneziu, fier, bor, calciu. Plantele au cerinţe mari faţă de azot şi potasiu. Cantitatea de azot trebuie corelată cu desimea plantelor, pentru a evita creşterile luxuriante, cu consecinţe grave asupra fructificării. Consumul specific pentru principalele elemente nutritive, la tona de produs proaspăt, este de 7 kg N, 1,5 – 1,6 kg P2O5, 7,4 – 7,6 kg K2O, 2 – 2,2 kg CaO, 3 kg MgO.
Programele de fertilizare se stabilesc pe baza analizelor de sol şi apă. Concentraţia îngrăşămintelor în soluţia de fertilizare nu trebuie să depăşească 1,5 g/l apă. Se recomandă folosirea îngrăşămintelor hidrosolubile cu formule specifice în funcţie de faza de vegetaţie. Sunt indicate şi tratamente foliare cu microelemente: Ca, B, Mg.