Greşeli frecvente în stabilirea dozelor de fertilizanți reduc eficienţa acestora!

Cele mai frecvente greşeli care se fac în folosirea îngrăşămintelor, determinând reducerea eficienţei acestora sunt:

  • Aplicarea îngrăşămintelor în doze mai mari decât cele care se justifică economic pentru producţiile scontate în condiţiile reale de asigurare a solului cu elemente nutritive.
  • Nediferenţierea dozelor de îngrăşăminte în funcţie de starea agrochimică recent determinată prin analiză, de asigurare a solului cu substanţe nutritive.
  • Supradozări sau subdozări la fel de neeficiente şi neeconomice, iar în anumite cazuri periculoase pentru calitatea recoltei şi pentru mediul în­conjurător.
  • Slaba utilizare de către culturi în condiţii stresante de vegetaţie (secetă pre­lungită, stagnare de apă pe sol, frig, arşiţă etc.) măreşte riscul dereglărilor de nutriţie la plante şi de poluare a solului şi apei freatice cu nitraţi.
  • Aplicarea îngrăşămintelor cu azot la cerealele păioase şi la culturile de primăvară, fără a ţine seama de rezerva utilizabilă de azot mineral (amoniacal şi nitric) existentă la sfârşitul iernii, în profilul solului pe adâncimea de 0,6 m.
  • Dereglarea nutriţiei minerale a culturilor prin aplicarea incompletă şi neechilibrată a îngrăşămintelor necesare (numai cu azot sau numai cu fosfor) pe soluri pe care culturile necesită îngrăşăminte cu amândouă aceste elemente reduce considerabil eficienţa fertilizării, conducând uneori la scăderea recoltei.
  • Lipsa intervenţiilor de redresare a stărilor negative de vegetaţie cauzate de carenţe sau excese trofice induse de mersul imprevizibil al condiţiilor climatice din prima parte a perioadei de vegetaţie (de exem­plu, netratarea imediată a plantelor de porumb afectate de carenţa in­dusă de zinc penalizează recolta cu până la 50%).