Încondeierea ouălor reprezintă un obicei străvechi în tradiția românească. Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală românească.
Deoarece oul roșu este purtătorul unor semnificații profunde legate de învierea lui Isus Hristos și de reînnoirea naturii, creștinii s-au gândit să-l încondeieze, desenând cu ceară motive decorative ancestrale, de o rară frumusețe.
Potrivit tradiției oul este considerat simbol primordial şi sămânța vieții, fiind vopsit și încondeiat în zilele de joi și sâmbătă din Săptămâna Mare. Această îndeletnicire de înroșire a ouălor este rezervată aproape în exclusivitate femeilor.
Oul încondeiat ne transmite bucurie, uimire, smerenie, împăcare, pentru că în decorarea lui, de fapt, se operează cu simboluri ca: soare, luna, cruce sau cu modele din natură: plante, animale, obiecte dar și cu modele de țesături populare, cu tot repertoriul lor de semne sacre.
Oamenii au simțit nevoia de a decora, prin diferite metode oul cu ceară colorată, cu vopsele, cu mărgele, etc.
Motivele folclorice utilizate sunt: spicul, soarele, frunza și ca o reconfirmare a creștinătății românești, crucea.
În Muntenia și Oltenia, motivele ornamentale sunt naturaliste, dar cu mai puține culori.
În județul Olt se remarcă centrul de la Obaga unde această îndeletnicire populară a fost adusă la nivel de artă.
În Transilvania și Banat se distinge încondeierea printr-o mare varietate de modele și culori, iar Țara Bârsei este renumită pentru desenul și compoziția ornamentală și cromatică de o mare finețe.
Decorarea este extrem de variată, ea cuprinde simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe și religioase şi se realizează tot cu ajutorul cerii. Oul alb, golit de conținut, se decorează cu ceară pe spațiile care urmează să ramană albe. Se scufundă oul în vopsea galbenă, se scoate, se usucă și se aplică ceara pe spațiile care vor rămâne, în final, galbene.
Apoi oul se va scufunda în vopsea roșie. Procedeul se repetă in funcție de numărul de culori, pornindu-se de la culorile mai deschise către cele mai intense. În final oul se acoperă cu un strat de nitrolac, care va da strălucire oului și va proteja decorațiunile.
Ouăle încondeiate sunt o mărturie a datinilor, credințelor și obiceiurilor pascale, reprezentând un element de cultură spirituală specific românească.