Sistemul radicular al speciei este ramificat, puternic dezvoltat, atât pe verticală cât şi pe orizontală, caracteristică ce îi conferă rezistenţă sporită la deficitul de precipitaţii. Tulpina este erectă, lignificată, puternic ramificată încă de la bază, acoperită cu perişori fini de culoare gri albicios. Frunzele sunt alungit ovate până la lanceolate, cu nervuri reticulate proeminente pe faţa inferioară.
Florile sunt de culoare albastru violet şi sunt dispuse în verticile cu aspect spiciform. Acestea prezintă caliciu tubulos, cu 15 nervuri pubescente iar între nervuri se găsesc glandele sesile. Corola este bilabiată, mai lungă decât caliciul iar androceul prezintă stamine dispuse sub labiul superior. înfloreşte în lunile iunie-iulie. Fructele (seminţele) sunt nucule brun negricioase, ovoide, grupate câte patru la baza caliciului.
Specia prezintă cerinţe scăzute faţă de căldură şi faţă de umiditate; preferă soluri lutoase, permeabile, cu pH neutru sau uşor alcalin. Plantele rezistă cu succes la temperaturile extreme, atât la gerul din timpul iernii cât şi la temperaturile ridicate din timpul verii.
Înfiinţarea culturii se poate realiza prin producerea de răsaduri şi mai rar prin semănat direct în câmp. Semănatul se realizează în jurul datei de 1 martie în răsadniţe şi spaţii protejate iar plantatul în câmp, în zonele mai calde se poate face după data de 20 aprilie iar in zonele mai reci, după data de 1 mai. Producerea răsadurilor se realizează la fel ca şi la celelalte plante legumicole. O atenţie deosebită se acordă spaţiului de nutriţie şi în special adâncimii alveolei sau ghiveciului deoarece rădăcina principală este viguroasă. Norma de sămânţă necesară obţinerii răsadului pentru înfiinţarea unui hectar de cultură este de 450-500 g.
Înfiinţarea culturii pe suprafeţe mici se poate face folosind mai multe variante tehnologice, se poate cultiva şi în ghivece sau jardiniere. În câmp se recomandă a se înfiinţa pe teren modelat. Rezultate bune s-au obţinut folosind schema cu 70 cm între rânduri şi 35-40 cm între plante/rând. Lucrările de îngrijire constau în praşile manuale şi mecanice pentru distrugerea buruienilor şi afânarea solului cât şi irigarea cu norme de 300-350 m3/ha imediat după plantare şi în fazele critice, în perioada înfloritului şi la recoltarea frunzelor şi lăstarilor. Producția la unitatea de suprafață este cuprinsă între16-20 tone la hectar masă verde.