Porumbarul – un remediu natural neprețuit

Porumbarul, numit științific Prunus spinosa este un arbust sălbatic din familia rozaceelor care poate atinge o înălțime de până la trei metri, cu ramuri spinoase, flori albe și fructe mici sferice, de culoare neagră-vineție.

Planta crește de la câmpie până sus, în zona montana, la peste 1400 de metri înălțime și, ca mare iubitoare de lumină și căldură poate fi văzută la liziera pădurilor, pe marginea drumurilor și a terenurilor cultivate, în zonele calcaroase, trăind la un loc cu socul, alunul și mecesul.

Porumbarul este primal arbust pe care primăvara îl îmbracă în flori albe. Se spune că, dacă porumbarul are flori multe, anul va fi bogat. În Oltenia, fetele prind mărțișoare de crengile porumbarului pentru că tot anul să fie albe la față cum sunt florile lui. În unele zone din țară, porumbul se seamănă când înflorește porumbarul.

Frunzele se culeg prin luna iulie și se recomandă în erupții tegumentare, boli de rinichi, vezică, pentru eliminarea toxinelor din corp. Fructele numite porumbe se culeg toamna tărziu, după ce pică toată frunza arbustului, și se folosesc în alimentație dar și ca remedii în diferite afecțiuni.

Fructele au acțiune astringentă și diuretică și efect antidiareic și antidizenteric și se recomandă în dureri de stomac, diaree, dizenterie, afecțiuni renale, dischinezii biliare, gută, tuse convulsivă, stimularea digestiei. În scop medicinal, de la porumbar se folosesc florile, frunzele, fructele etc.

Florile de porumbar conțîn flavone, acizi organici, glicozide, kemferol, săruri de magneziu și potasiu și sunt recomandate ca sedativ și diuretic în tratamentul nefritelor, cistitelor și enteritelor. Florile se culeg imediat după înflorire, una câte una. Se mai utilizează, de asemenea, în convalescențe postgripale, boli pulmonare, tuse convulsivă, debilitate fizică, anorexie, inapetență, deficit imunitar.