Punctul de vedere al LAPAR privind Planul Național Strategic

Liga Asociațiilor Producătorilor Agricoli din România – LAPAR dorește pe această cale să aducă la cunoștința membrilor, fermierilor și a celor care activează sau sunt interesați de agricultura românească, punctul său de vedere în raport cu proiectul Planului Național Strategic (PNS) 2023-2027, pus în dezbatere publică de către MADR.

În data de 23.02.2022, o delegație LAPAR a discutat cu domnul ministru Adrian-Ionuț CHESNOIU anumite aspecte și a transmis către Autoritatea de Management anexe referitoare la intervențiile din PNS.

În primul rând, LAPAR pe parcursul tuturor consultărilor la care a participat și prin intermediul tuturor căilor instituționale avute la dispoziție, și-a făcut cunoscută dorința și disponibilitatea de a participa și contribui la realizarea unui PNS care să reformeze agricultura românească, astfel încât acesta să fie bazat exclusiv pe principii economice, iar bunăstarea spațiului rural și a satului românesc să vină din implementarea unor măsuri de dezvoltare a activităților comerciale, din creșterea numărului de locuri de muncă, din dezvoltarea infrastructurii agricole, care la rândul lor să permită creșterea veniturilor celor care trăiesc în aceste zone.

Știm și înțelegem că adoptarea principiilor de reformă atrage percepții politice și sociale negative de cele mai multe ori, dar LAPAR crede că doar așa se poate face ceva bun din punct de vedere strategic și economic și, la rândul ei, și-a asumat riscul criticilor viitoare din rândul celor care poate au o altă viziune (și pe care o respectăm) asupra dezvoltării agriculturii românești, dar noi vom continua să ne susținem și argumentăm principiile strategice bazate exclusiv pe reguli economice.

Urmare a parcurgerii fișelor de intervenții, LAPAR apreciază că acest proiect de PNS este ceva mai bun decât cele realizate sau propuse până în prezent, dar este încă departe de nevoile reale ale agriculturii românești și reprezintă, din păcate, încă o șansă pierdută de a reforma agricultura în mod real.

Pornind de la acest deziderat, credem totuși și acum în ultima șansă de a mai face ceva și să mai îmbunătățim cât se poate din acesta și de aceea, continuăm să propunem implementarea în PNS a următoarelor principii fundamentale:

  1. Profesionalizarea fermierilor și fermelor din agricultura românească. – La nivel de organizație, LAPAR a susținut și cu prilejul dezbaterilor din noiembrie 2021, dar și cu prilejul noilor consultări, că nu putem fi de acord să mai continuăm să acceptăm decredibilizatei breslei noastre prin acceptarea principiului că se poate și fără pregătire profesională! Opinia noastră este că lipsa școlarizării și a instruirii adecvate ne costă și ne va costa și mai mult în viitor! Faptul că acum nu avem un sistem de pregătire profesională adaptat cerințelor actuale, nu înseamnă să eliminăm acest principiu, ci, să reformăm sistemul de pregătire prin:
  • Introducerea cerințelor de deținere a unei diplome universitare, de liceu sau școală profesională de specialitate, de cursuri acreditate cu durată de minim 6 luni pentru orice fermier care dorește să se instaleze în agricultură prin accesarea de fonduri din Pilonul II;
  • Introducerea obligativității pentru orice persoană juridică care are o exploatație agricolă de a avea un specialist angajat cu competențele de la primul alineat sau, un consultant pe bază de contract de prestări servicii, acesta fiind obligatoriu inginer în domeniu.
  • Considerăm că introducerea cerințelor de la primul alineat se poate face imediat în cazul instalării de noi fermieri și ferme, iar regulile de la alineatul 2 se pot introduce cu o perioadă de grație de 3 ani de la data adoptării;

2. În cazul BISS – sprijin de bază pentru venit în scopul sustenabilității, LAPAR a propus creșterea suprafeței minime eligibile la 3ha, exclusiv în cazul culturii vegetale;

3. Sprijinirea procesării producției agricole de către fermierii români, exclusiv prin intermediul cooperativelor, dar a celor reale, nu prin intermediul celor în care un proprietar deține 5 ferme și își face propria cooperativă. Credem că este momentul să nu mai finanțăm unități de procesare care mâine pot fi cumpărate și închise, ci este momentul să trecem la finanțarea acelor structuri care asigură o disipare a proprietății în rândul celor direct interesați, adică a fermierilor, oferind o protecție mult mai ridicată a viabilității și existenței în timp a acestor unități.

4. Stimularea măsurilor de dezvoltare a culturilor de leguminoase, incluzând toate speciile cultivate, în condițiile în care acestea au efecte benefice pentru agricultură, dar ajută și la reducerea consumurilor de îngrășăminte, unde problemele cu costurile sunt din ce în ce mai mari. Dar implementarea acestui principiu ar fi necesitat și adoptarea unor criterii de favorizare a apariției de unități de procesare a acestor culturi, astfel încât nu fermierii să fie penalizați prin imposibilitatea accesării subvențiilor, datorită faptului că nu există unități de procesare în țară.

5. Stimularea măsurilor de obținere a independenței energetice a fermelor prin dezvoltarea programelor de instalare și producție de energie din surse regenerabile, dar nu prin alocarea de teren agricol, ci prin folosirea acoperișurilor din ferme pentru instalarea de panouri fotovoltaice, instalații de biogaz pentru unitățile zootehnice, eliminându-se problemele legate de stocarea acestora.

6. Stimularea măsurilor de dezvoltare a spațiilor protejate de producere a legumelor dar cu costuri energetice minime, însemnând zone cu apă geotermală sau unități care dispun de resurse regenerabile pentru a obține energie, inclusiv de cogenerare.

7. Realizarea unui pact legislativ care să stea la baza implementării proiectului de PNS.

Este posibil ca demersurile să fie deja făcute, dar noi nu știm de el. În plus considerăm că existența unei coaliții cu largă reprezentare la nivel politic ar fi permis realizarea unui PACT PENTRU AGRICULTURĂ, asumat și implementat de urgență, având în vedere că PNS-ul este un proiect de țară cu o valoare importantă de circa 19 mld euro. În mod cert acest pact ar fi trebuit să conțină printre altele reglementarea arendei, a cadastrului și comasării terenurilor, modificarea legii îmbunătățirilor funciare, modificarea legii apelor pentru sursele de apă destinate irigațiilor, modificarea pedepselor din Codul penal pentru distrugerea infrastructurii de irigații, a perdelelor forestiere, furtul animalelor și a utilajelor și multe alte prevederi necesare sectorului agroalimentar.

8. Modernizarea infrastructurii de irigații, dar prin dezvoltarea suprafețelor irigabile în zone unde nu s-a modernizat nimic până în prezent, asta necesitând identificarea căilor legale de reorganizare a OUAI-urilor îngropate în datorii, distruse și abandonate, din perioada facturării pe trepte de pompare, când aceste structuri au trebuit să suporte și pierderile masive de apă de pe canale, sau costurile energofage de la aceea perioadă. De aceea credem că se impunea o analiză serioasă a modului cum pot fi găsite soluții, inclusiv legislative, pentru reorganizarea acestor structuri, astfel încât suprafața irigabilă să crească în mod real după infuzia acestor fonduri și să nu ,,modernizăm modernizările din exercițiul precedent”.

Legat de îmbunătățirile funciare și debirocratizarea procedurilor de lucru, în Legea 138/2004  și/sau ordinele de ministru ar fi nevoie de o prevedere în sensul de a nu se mai condiționa reactualizarea actelor OAUI-urilor la fiecare 3 ani, ci doar atunci când intervin schimbări majore în structura organizatiei.

9. Înființarea sistemelor locale de irigații o considerăm o măsură foarte bună ca intenție, dar credem că ar fi trebuit însoțite de a prezentare mai largă a modului cum vor fi depășite numeroasele probleme întâmpinate și până acum de fermieri, care au dorit să realizeze astfel de sisteme, dar s-au lovit de ,,obtuzitatea” interpretărilor legale de la Apele Române și/sau ministerul Mediului. Ar fi regretabil ca să vedem în viitor cum șansa de a face astfel de investiții, se va arăta doar unora, dar nu după criterii foarte transparente, iar noi nu ne dorim acest lucru.

10. Evitarea discriminării între fermierii mici din zonele montane versus fermierii mici din alte zone. O compensare prin măsuri de constrângere naturală a celor din zona montană este necesară având în vedere specificul zonei, dar nu și prin alte măsuri, fiindcă nevoia de protecție este comună și egală.

În final, credem că pornind de la constatarea absolut corectă a ministrului agriculturii, domnul Adrian CHESNOIU, că în Romania ,,de pe 30% din suprafața obținem 70% din producția agricolă”, noi am adăuga precizarea că acest lucru este posibil fiindcă aceea parte a agriculturii este bazată pe reguli economice, investiții, tehnologii moderne și randamente.

Altfel spus, acela este modelul care credem că poate aduce bunăstare în România și acela este sistemul care poate conserva și menține inclusiv activitățile tradiționale, dar care au nevoie de susținere financiară din partea activităților performante economic.

Poate și sigur mai sunt multe de spus, dar toate opiniile și sugestiile noastre au fost deja transmise către Ministerul Agriculturii și ne manifestăm în continuare deschiderea de a răspunde la orice întrebare, sugestie sau nevoie de informații suplimentare.