Batatul (Ipomea batatas), supranumit şi cartoful dulce, este de origine din America de Sud şi se cultivă pe suprafeţe întinse în China, India, Japonia, în partea de sud-est a Asiei şi în Africa. Se cultivă şi în sudul Rusiei, S.U.A., America de Sud şi chiar în zonele mediteraneene ale Europei. Această plantă înlocuieşte complet cartoful în regiunile subtropicale şi tropicale.
Cartoful dulce este o plantă erbacee, anuală sau perenă, în funcţie de condiţiile pedoclimatice în care se cultivă. Tulpinile sunt subţiri şi târâtoare, 1-3 m lungime, dar care pot ajunge până la 8-10 m. Florile seamănă cu cele de zorele, iar rădăcinile sunt subţiri şi ajung până la 1-2 m. Acestea se îngroaşă din loc în loc, formând organele comestibile ale plantei, consumându-se în stare fiartă ca piure, coapte sau prăjite, sub formă de cartofi pai, iar în unele ţări se prepară diferite conserve. Rădăcinile comestibile care se dezvoltă în pământ sunt foarte dulci datorită conţinutului mare în zaharuri: 31% glucide din care circa 6% zaharoză. Dar au un indice glicemic scăzut, ceea ce înseamnă că senzaţia de foame va apărea mai târziu. Faţă de cartoful obişnuit, cel dulce are cu 50% mai multe fibre.
În urma experiențelor realizate, s-a putut contura o tehnologie de cultivare pe soluri nisipoase, care însă mai trebuie perfecţionată, în special în privinţa combaterii buruienilor, a transplantării lăstarilor în câmp şi în ceea ce privește recoltarea, păstrarea şi valorificarea producţiei.
Pentru o dezvoltare normală a lăstarilor se va asigura un microclimat optim, prin udări repetate, prin protejare cu mulci transparent şi prin aerisire. Vârsta unui lăstar bun pentru plantare în câmp este de aproximativ 40 zile de la plantarea tuberculilor în seră. În această fază lăstarii cu lungimea de 25-30 cm şi 6-7 noduri se vor tăia la 8-10 cm de la sol, oferind astfel posibilitatea formării unor noi lăstari de la nodurile rămase pe plantă. Astfel, se vor obţine 2-4 generaţii de lăstari, în aşa fel încât fiecare generaţie de lăstari să poată asigura un minim de 120 zile de la transplantarea în câmp până la maturitatea tuberculilor. Un tubercul de cartof dulce poate produce în prima generaţie 8-12 lăstari, numărul acestora înregistrând o uşoară creştere la generaţiile 2-4. În 15-20 zile lăstarii formaţi din aceşti muguri ajung la lungimea de 25-30 cm şi 6-7 noduri, caracteristici necesare unui lăstar bun de plantare.
Lăstarii tăiaţi din solar vor fi pregătiţi pentru transplantarea în câmp astfel: fiecărui lăstar i se va face o tăietură oblică la distanţă de 1 cm sub primul nod. Lăstarii astfel pregătiţi se vor aşeza în mănunchi de 100 şi se vor păstra în poziţie verticală într-o cameră mai răcoroasă, timp de 24 ore la 20°C.
Plantarea se va face a 2-a zi, după orele 17-18. Acest timp de păstrare a lăstarilor tăiaţi induce “înfometarea” lor, astfel încât la transplantarea în câmp forţa de sucţiune a lăstarului pus în sol umed să fie maximă, iar timpul de emitere a rădăcinilor în sol să fie cât mai scurt. Pe solurile nisipoase se va ara toamna, la adâncimea de 25-30 cm. Primăvara, cu cca 10 zile înainte de plantare, pe terenurile cu un grad mare de infestare cu buruieni se va face o erbicidare totală. Înainte de plantare se va fertiliza cu N80/P80/K80 + o discuire.
Plantarea lăstarilor în câmp se va realiza după ce a trecut pericolul de brumă târzie în primăvară, începând cu prima decadă a lunii mai. Se poate merge cu plantatul în câmp până pe 15 -20 iunie. Toamna târziu, temperaturile scăzute distrug vrejurile încă verzi şi se întrerupe creşterea şi dezvoltarea plantei, iar tuberculii formaţi nu mai ajung la maturitate.
Plantarea se poate realiza în teren protejat cu mulci + irigare prin picurare sau în teren neprotejat + irigare prin aspersiune, în rânduri bilonate la distanţa de 70 cm între rânduri şi 35-40 cm între plante pe rând. Înainte şi după plantare se va asigura o umiditate optimă a solului. Lăstarul de cartof dulce se va planta cu mare atenţie, în poziţie îngenuncheat, cu 3-4-5 noduri introduse în sol, iar restul lăstarului deasupra solului (2-3 noduri + vârful de creştere).
Pe parcursul vegetaţiei se va asigura un teren curat de buruieni prin combaterea chimică a monocotiledonatelor, dar şi a dicotiledonatelor prin praşile manuale. În faza de ramificare a lăstarilor se va completa nutriţia plantei prin fertilizare cu 70 kg/ha azot substanţă activă. Irigarea, prin picurare sau aspersiune, trebuie să asigure un plafon minim de umiditate a solului, de 80% din I.U.A. Înainte de recoltare cu o lună se stopează irigarea culturii pentru a preveni crăparea tuberculilor. Tratamentele fitosanitare se vor face la avertizare.
Recoltarea batatului se face în faza de maturare a tuberculilor, după 120 zile de la transplantarea în câmp a lăstarilor. Cu 1-2 zile înainte de recoltare se cosesc vrejurile, se strâng şi se îndepărtează din teren. Recoltarea se poate executa mecanizat sau manual, iar producţia de tuberculi poate atinge valoarea de 20-30 t/ha.