Studiul, realizat de o echipă internațională de cercetători, a folosit date de la Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) pentru a analiza culturile cultivate pe terenuri industriale de mari dimensiuni din 1961 până în 2014.
Au constatat că, în cadrul regiunilor, diversitatea culturilor a crescut de fapt – în America de Nord, de exemplu, 93 de culturi diferite sunt acum cultivate comparativ cu 80, cultivate în anii 1960. Problema, spune Adam Martin, ecologist în cadrul Departamentului de Științe fizice și de mediu de la U of T Scarborough, este că, la scară globală, acum vedem că mai multe tipuri de culturi sunt cultivate pe scără mult mai mare.
Cu alte cuvinte, fermele de dimensiuni industriale mari din Asia, Europa, America de Nord și de Sud încep să pară la fel.
„Ceea ce vedem este faptul că monoculturile mari, care sunt valoroase din punct de vedere comercial, sunt cultivate în număr mai mare în întreaga lume. Astfel, fermele industriale mari cresc adesea o specie de cultură, care de obicei este doar un singur genotip, pe mii de hectare de teren„, subliniază Adam Martin.
Soia, grâul, orezul și porumbul sunt exemple primare. Aceste patru culturi ocupă doar 50% din totalul terenurilor agricole din lume, în timp ce celelalte 152 de culturi acoperă restul.