Zmeura este una dintre cele mai apreciate fructe de pădure și este utilizată în industria alimentară, la fel ca și căpșunile, afinele sau murele. O suprafață de dimensiuni reduse cultivată cu zmeură poate deveni profitabilă în scurt timp de la înființarea culturii și pe termen lung poate deveni un business profitabil.
Zmeura se cultivă pe terenuri însorite, ferite de vânturi puternice și de temperaturi geroase. Se dezvoltă bine pe soluri lutoase și bine drenate. Se cultivă după cerealele păioase sau după leguminoase.
Zmeurul se plantează atât toamna, cât și primăvara, iar între plante se păstrează o distanță de 2,5 – 3 metri. Între plante, se lasă 0,4 – 0,6 metri. Înainte de plantare, plantele se umezesc și se mocirlesc, iar după plantare sunt obligatorii irigările, mai ales în cazul în care plantarea se face primăvara și în primele zile de după plantare nu plouă.
Culturile de zmeură necesită fertilizare, în special cu azot (N) și necesită irigații prin aspersiune sau picurare. Vara se fac 1-2 udări pe săptămână pe solurile grele și 2-3 udări pe săptămână pe solurile ușoare. Sunt necesare și lucrări de tăiere
Bolile și dăunătorii cei mai frecvenți ai zmeurului sunt rugina, uscarea, putregaiul cenușiu, pătarea brună și antracnoza, respectiv viermii zmeurului, molia zmeurului, gărgărița zmeurului. Combaterea lor se face cu ajutorul fungicidelor și insecticidelor.
Zmeura se recoltează manual când fructele devin roșii și moi. Nu este un fruct rezistent, astfel încât chiar și în depozite frigorifice nu poate fi păstrată mai mult 5 zile. Zmeura se poate, însă, congela, caz în care va rezista cu brio și câteva luni, iar ulterior poate fi utilizată la prăjituri.