Un obicei foarte cunoscut de sărbători este colindatul, care începe în data de 24 decembrie şi poate continua 2 sau 3 zile. La colindat participă de obicei grupuri de copii, de tineri sau oameni maturi, în funcţie de zona etnografică.
Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau sub fereastră. Deseori, colindătorii sunt primiţi în casă, deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper şi sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi bomboane.
În zona Banatului montan, în ajunul Crăciunului focul din casă nu se stinge deloc, pentru ca anul ce vine să fie luminos şi bogat. În această zi se împodobeşte bradul cu dulciuri, iar sub brad se pun: un colac, un cârnat şi o sticlă de rachiu – daruri pentru Moş Crăciun, iar pentru calul acestuia se pun grăunţe şi fân.
Tot în această seară, tinerii se adună în unele case în grupuri de fete şi feciori şi îşi pun măşti: băieţii poară măşti de femei, iar fetele poartă măşti de bărbaţi, apoi pleacă prin sat. Se strâng în mai multe case unde încep să danseze: fetele cu măşti de băiat iau câte o tânără la joc iar băieţii, cu măşti de fete iau câte un fecior. În timpul jocului mascaţii sărută perechea aleasă.
În Maramureş, spre deosebire de alte zone, are loc “jocul moşilor” – colindarea gazdelor de către colindători deghizaţi cu măşti. Aceştia urează sănătate şi fericire gazdelor.
Toţi colindătorii, indiferent de vârstă, primesc un colac ce simbolizează soarele. De asemenea, ei primesc mere şi nuci. În ziua de Crăciun nu se spală rufele şi nu se dă nimic de împrumut. Animalele din ogradă primesc mâncare din belşug. Se spune că dacă animalele se culcă pe partea stângă atunci iarna va fi lungă şi geroasă.
Şi în zona Moldovei Crăciunul este o sărbătoare importantă. Toate activităţile ce au loc în ziua ajunului sunt de fapt un ritual pentru protecţia animalelor, a livezilor şi a gospodăriei: femeile fac curat în toată casa şi pregătesc colaci, iar bărbaţii au grijă să înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în acestă zi, femeile coc un colac de forma cifrei 8, care în primăvară urmează să fie afumat şi pus între coarnele boilor ce ară pământul. În ajun, femeile pregătesc masa de Crăciun, care trebuie să conţină vreo 12 feluri de mâncare, multe dintre acestea fiind din carne de porc, sacrificat cu câteva zile mai înainte.
Tot în ziua ajunului încep să meargă colindătorii pe la casele oamenilor: de dimineaţă colindă copiii cei mai mici, spre după-amiază şcolarii, iar către seară colindă tinerii.
În Bucovina se crede că toate colindele sunt rostite pentru ca diavolii să dispară iar satul să fie curat în noaptea de Crăciun. De asemenea, se spune că este un mare păcat dacă o gospodărie are uşa închisă în ajunul Crăciunului şi nu poate să-i primească pe colindători.
În Ialomiţa, cetele de colindători cutreieră uliţele satelor şi gospodăriile ţărăneşti, făcând tradiţionalele urări, melodiile şi textele poetice ale colindelor fiind minunate. Adevăratul colindat se desfăşoară în seara şi noaptea de Crăciun. Colindătorii se adună în cete şi îşi aleg un conducător numit de obicei „vătaf“ sau „jude“. Colindătorilor propriu-zişi li se alătură câţiva flăcăi cu sarcina să poarte, în saci şi traiste, darurile primite.
Odată intraţi în curtea casei, colindătorii îşi deapănă repertoriul înaintea membrilor gospodăriei, adunaţi în prag, cântecele fiind întotdeauna însoţite de dansuri. Apoi, gazda invită colindătorii în casă, unde înainte de aşezarea la masă pentru ospăţul comun, vătaful cetei porunceşte să se cânte alte câteva colinde. Numărul colindelor depinde în mare măsură de rangul gazdei şi de belşugul de daruri pe care ea urmează să le ofere colindătorilor.
