În luna iunie, la majoritatea speciilor pomicole are loc “căderea fiziologică a fructelor”, care în condiţii normale nu are efecte economice negative asupra producţiei. În cazul în care, căderea este accentuată de alţi factori ca: secetă excesivă, ploi persistente reci în timpul înfloritului care reduc procentul de legare, unele fenomene naturale – grindină, vânturi puternice reci, brume ca şi lipsa elementelor nutritive din sol – se impun o serie de măsuri care pot preveni efectul negativ asupra producţiei: irigarea, fertilizarea suplimentară cu îngrăşăminte pe bază de azot, combaterea buruienilor.
Rărirea fructelor se poate face şi imediat după căderea fiziologică. La piersic şi cais epoca optimă de rărire începe când fructele au 7-10 mm (mărimea unei alune) şi se încheie înainte de întărirea sâmburelui. În cazul piersicului, se recomandă să se lase 3-4 fructe pe ramura mixtă, 2-3 fructe pe cea salbă şi 1-2 fructe pe ramura buchet (astfel încât între fructe să rămână o distanţă de minim 10-12 cm pentru dezvoltarea fiecăruia până la 120-125 g). În funcţie de încărcătura rămasă după căderea fiziologică şi rărire, se face fertilizarea fazială cu azot şi fertilizarea foliară, odată cu aplicarea tratamentelor chimice.
Irigarea plantaţiilor pe rod şi a celor nou înfiinţate se impune mai ales pentru speciile sâmburoase în zona de sud a țării. Cantităţile de apă care se administrează la hectar variază în raport cu specia şi vârsta pomilor. Normele de irigare sunt cuprinse între 400 şi 600 mc la hectar în livezile tinere şi 500-800 mc în cele pe rod, fracţionându-se în mai multe udări care se aplică ţinând seama de fazele critice de dezvoltare a pomilor.
Tratamentele fitosanitare se aplică la avertizare în plantaţiile tinere, pe rod şi în pepiniere. Tratamentele se opresc cu 10-14 zile înainte de recoltarea fructelor ce ajung la maturitate în acest sezon. La seminţoase (măr, păr, gutui), tratamentele cheie sunt cele pentru combaterea rapănului, făinării, focului bacterian şi a insectelor defoliatoare; la prun, viespea sâmburelui, viermele prunelor; la cais, ciuruirea bacteriană şi boala plumbului; la piersic – deformarea frunzelor; la cireş şi vişin – monilioza, afidele, viermele cireşelor; la coacăz, zmeur, mur şi afin – boli foliare, iar la căpşun boli foliare şi de fruct, monilioze.
Întreţinerea solului se face prin lucrări manuale sau mecanice pe rând şi între rânduri, cosirea intervalelor înierbate și folosirea ierbii cosite ca mulci. Pe rândul de pomi pe o bandă de 1,5 m se poate erbicida.
Fertilizarea fazială se face în funcţie de încărcătura cu fructe apreciată după căderea fiziologică din iunie, după rărirea manuală sau chimică.