Un gen care include numeroase specii decorative prin fructe este Gaultheria. Două specii sunt mai importante:
– Gaultheria procumbens, plante cu aspect de tufă târâtoare, cu o înălţime maximă de 16 cm. Frunze sunt glabre pe partea inferioară şi lucioase pe partea superioară, persistente, ovate, mici. Atât frunzele, cât şi florile sunt uşor parfumate. Florile sunt solitare, cresc în jos şi au culoare alb – roz deschis. Fructele sunt de formă rotundă şi culoare roşie.
– Gaultheria shallon, plante cu aspect de tufă densă, mai înaltă decât precedenta (poate atinge aproximativ 55 cm înălţime), cu frunze ovale – rotunde, pieloase, groase, lucioase. Inflorescenţele sunt grupate în ciorchini care atârnă, au numeroase flori. Fructele sunt rotunde şi de culoare purpuriu – închis.
Sunt specii foarte puţin pretenţioase la factorii de mediu, solicită locuri umbroase ori semiumbroase precum şi un substrat turbos, cu un pH acid şi care trebuie menţinut constant reavăn. Lucrările de îngrijire sunt cele uzuale, nu necesită lucrări dificile ori prea pretenţioase. Înmulţirea clasică este pe cale vegetativă, prin butaşi şi marcote, dar se pot obţine plante şi din seminţe.
Alt gen cu specii decorative prin fructe este Nertera. Mai utilizată în diferite amenajări peisagistice este specia Nertera granadensis. Numele genului provine din limba greacă, unde “nerteros” înseamnă scund, aspect definitoriu pentru talia plantei, care nu depăşeşte 3-4 cm înălţime. Frunzele foarte mici, chiar minuscule, iar florile, alb-verzi, nu prezintă importanţă estetică. În schimb fructele, sferice, roşii-oranj, numeroase, sunt extrem de decorative, mai ales în perioadele de toamnă-iarnă.
Este important să se reţină că plantele au nevoie de spaţii răcoroase, bine aerisite unde temperatura poate ajunge iarna chiar şi până la 4-5°C. În aceste spaţii se va asigura un regim de lumină bun, dar fără expunere la soare direct (insolaţie), vara chiar cu o uşoară umbrire, pentru o bună dezvoltare a plantelor. La înflorire are nevoie, pentru o bună fecundare şi obţinerea de fructe numeroase, de aer proaspăt, dar fără a genera curenţi de aer. Substratul va fi unul calcaros, nisipos. Trebuie să se asigure un drenaj foarte bun. Se va uda regulat, astfel încât substratul să fie menţinut reavăn. Se recomandă 1 sau 2 fertilizări peste vară, cu soluţii de îngrăşăminte minerale în concentraţii scăzute. Înmulţirea se poate face atât pe cale vegetativă, prin butaşi de lăstari sau prin divizarea plantelor, cât şi prin seminţe, epoca optimă fiind primăvara.