Putregaiul umed al cruciferelor – Erwinia carotovora poate produce pagube însemnate!

În culturile de crucifere, boala a fost semnalată în 1934, pe rapiţă şi nap. În România, primele semnalări au fost făcute în 1950 de Traian Săvulescu pe varză şi gulie. Atacul este foarte periculos la culturile semincere şi poate produce pagube şi în timpul depozitării legumelor.

Putrezirea umedă se observă în a doua parte a vegetaţiei la culturile de crucifere, în anii ploioşi sau pe solele unde nu are loc scurgerea apei în mod normal. La varză atacul se observă la locul de prindere a codiţei frunzei de cocean, unde apare mai întâi un putregai umed, gălbui, apoi cenuşiu. Dacă există umiditate atmosferică mare, atacul cuprinde în întregime căpăţâna, transformând-o într-o masă de mucilagiu urât mirositoare, iar căpăţâna în scurt timp cade de pe cocean. Atac asemănător are loc şi la gulii, iar la conopidă se poate observa putrezirea parţială sau totală a inflorescenţei.

Bacteria rezistă în resturile vegetale atacate rămase pe câmp şi poate fi transmisă prin materialul de înmulţire. Din sol, bacteria pătrunde în plantă prin micile răniri ale rădăcinilor şi produce infecţia generală, circulând prin vasele conducătoare. În depozite, atacul este cu atât mai grav cu cât temperatura se apropie de 20-25oC şi este asociat cu atacul produs de Botrytis cinerea şi Sclerotinia sclerotiorum. Bacteria atacă multe plante, din cercul de plante gazdă făcând parte bostănoasele, rădăcinoasele, bulboasele. Bacteria rezistă numai în sol şi nu se transmite prin seminţe, practic, toate terenurile unde s-au cultivat legume au şi această bacterie

Măsurile de igienă culturală se impun după eliberarea terenului de culturi atacate. În timpul depozitării, se vor alege semincerii sănătoşi, iar în depozite se va asigura o aerare corespunzătoare pentru a se evita ridicarea temperaturii. Temperatura optimă de păstrare a verzei este de +1oC. În culturile semincere, trebuie să se respecte epoca de plantare, eliminarea resturilor de frunze vechi, arăcirea plantelor şi combaterea dăunătorilor din sol ce pot produce răniri ale rădăcinilor. La alcătuirea asolamentelor legumicole trebuie să se ţină cont ca să nu urmeze unele din culturile ce pot fi atacate de bacterie.